x

Anacronicul [Editorial]

“The world is changed. I feel it in the water. I feel it in the earth. I smell it in the air.” – e inceputul unui film celebru, in care un lord intunecat isi cauta de nebun inelul cu care conducea lumea, numai ca un intreg consortiu interrasial al personajelor cumsecade face in asa fel incat intunecatul si-o ia in barba rau de tot, intr-un sfarsit, iar propria creatie devine propria distrugere.

Ma rog, in viata reala lucrurile sunt un pic diferite, avand in vedere ca fiinteaza si activeaza mai multi lorzi intunecati simultan, personajele pozitive o iau razna si fac prostii frecvent, iar in final nu se intampla nimic. Nu tu final fericit, nu tu suspans. Nimic, doar rutina zilnica, obligatie si obedienta, incheiata cu un gratar duminica, eventual. Si multa propaganda, apoi, lunea, de la capat.

Si, totusi, chiar si in lumea asta banala si cinica, riguros si rabdator ierarhizata in ultimele sute de ani, fileaza niste lampi. Se topesc niste cabluri, sar niste sigurante – si nu fuzibile, ci cu impamantare si ramificatii serioase, se scurtcircuiteaza niste circuite solide, facute sa reziste. Nu prea mai rezista: niste bogati ai lumii au probleme.

Din motive pe care, cel mai probabil, nu le vom cunoaste niciodata (poate cel mult via teoria conspiratiei), incepe sa se aplice legea, pe ici-colo, la nivel planetar. Cineva a suparat pe altcineva, pesemne. Cert e ca se petrec niste lucruri interesante.

Lumea e tot mai framantata de scandaluri financiare, cu mize uriase, in care autoritatile financiare la nivel global sunt tot mai active si mai alerte cu privire la fraude abisale de toate neamurile (spalare de bani, finantarea terorismului, manipularea cursului, manipularea indicilor de dobanda, intelegeri cartelare samd); ploua cu amenzi de ordinul miliardelor de euro; niste bancheri sunt pusi sub acuzare si tarati in anchete penale; diversi indicatori bancari (cum ar fi Euribor si Libor) sunt vizati de proceduri de inlocuire, din cauza manipularii cronice, cu rezultate catastrofale; banci-mamut, intangibile odinioara, sunt in pragul falimentului. O lume in care cuvantul de ordine este “transparenta”. Daca e pe bune sau nu pana la capat, ramane sa vedem. Momentan, pare ce trebuie.

In buna traditie romaneasca, noi nu participam. Nu mai era loc la masa bogatilor justitiari, doar un tamburel acolo, intr-un colt, unde ajung niste resturi pe care le-au refuzat si azvarlit exigentii. Nu e problema, stam acasa la noi, cuminti, si ne trimit bogatii ceva la pachet, felul unu, felul doi si desert, chiar daca se strica pe drum. Aruncam la caini, ne preparam, traditional, niste mititei, apoi le trimitem scrisoare de lauda si saru’ mana pentru masa.

Apoi, mai trebuie sa ai si cu cine sa participi.

Noi nu avem cu cine.

In tot acest tablou cvasiapocaliptic, sistemul bancar din Romania este prezidat si patronat de un fost presupus colaborator al Securitatii, un fel de tortionar macroprudential, investit de sistemul care l-a emanat cu scopul de a-l servi din postura de asa-zis guvernator al Bancii Nationale, complet decuplat de la realitatea cotidiana, total anacronic, imbatranit in rele, in duplicitate si autosuficienta, avid dupa cultul personalitatii - cult hranit asiduu de armate uriase de mameluci, platiti cu sume regesti. In pragul unor schimbari generale tot mai evidente, anacronicul gaseste de cuviinta sa faca ceea ce a facut o viata intreaga: sa se opuna schimbarii si normalitatii, in dauna societatii, dar in folosul sistemului in care este o rotita din ce in ce mai uzata. Comportament de dictator african.

Asortati la aceasta imagine o justitie din acelasi veac si registru, cu exact aceleasi apucaturi, si s-a rezolvat.

Cand negi evidenta, evitand-o pitulat in spatele unui nor de fum, nu esti iertat de realitate. Ca atare, anacronicul guvernator a incasat una din cele mai dure lovituri din trista lui cariera: Banca Centrala Europeana, odinioara un liant al bazaconiilor cu care a pacalit o tara timp de 30 de ani, i-a taiat plasa de siguranta in care s-a harjonit arogant atata amar de vreme. Da, transparenta primeaza in fata intereselor personale ale bancherilor. Da, bunele practici sunt contrare spuselor guvernatorului – spune BCE, lasandu-l brusc din brate, dupa 30 de ani. The world is changed.

Ne amintim cu totii aroganta din briefing-uri de presa, unde intrebarile erau intotdeauna prestabilite, din Parlament, de la sindrofiile unde somelierul Isarescu manevra vinul in fata distinsilor invitati (multi aflati in conflict de interese prin simpla prezenta) la fel cum guvernatorul Isarescu manevra rata dobanzii de politica monetara.

Ne amintim cu totii superioritatea tampa si autoinventata, intretinuta de aplaudaci precum goblinii supusi ai Regelui Goblin din intunericul muntelui. Tinem minte cum ne impartasea cu emfaza teoriile false, cu care ne-a pacalit pe toti de la Revolutie incoace, si care, astazi, se prabusesc una cate una, sub efect de domino. Ne mai amintim ca acest domn conduce Banca Nationala de aproape 30 de ani. Pe vremea aia, probabil ca jumatate dintre clientii actuali ai sistemului bancar nici nu se nascusera. Cand au facut-o, o ursitoare cu alura de profet national, refabricata dintr-un vechi colaborator al aparatului de represiune comunist, le ursise deja viitorul. Nu a mai fost nimic de facut.

Autor: Ion Robu

Folosim cookies pentru o buna functionare a website-ului nostru.

De asemenea, folosim Google Analytics pentru monitorizare site.