x

DOCUMENT Curtea de Apel Cluj sesizează CJUE pentru a clarifica situația clauzelor abuzive care privesc rata dobânzii din contractul de credit. Cauza Oros C-269/19.

Astăzi vă prezentăm o nouă sesizare extrem de importantă transmisă CJUE de către Curtea de Apel Cluj. Reamintim ca in 26 martie 2019 (DOCUMENT Curtea de Apel Cluj sesizează Curtea de Justiție a Uniunii Europene pentru a tranșa situația dosarelor ce au ca obiect înghețarea cursului de schimb), Curtea de Apel Cluj a sesizat CJUE pentru a tranșa situația dosarelor care vizează înghețarea cursului de schimb pentru contractele de credit în franci elvețieni (Cauza Șerban C-81/19).

În fapt, în dosarul nr. 379/1285/2017, prin încheierea din data de 27.02.2019 (Document Sesizare CA Cluj catre CJUE dosar 379/1285/2017 ), Curtea de Apel Cluj trimite patru întrebări preliminare către Curtea de Justiție a Uniunii Europene, scopul fiind acela de a elimina practica neunitară din țara noastră în ceea ce privește modalitatea de stabilire a ratei dobânzii, după ce clauza de dobândă este constatată ca fiind abuzivă. Astfel, pe rolul Curții de Justiție a Uniunii Europene a fost înregistrată cauza Oros C-269/19.

Pornind de la situația de fapt, instanța de judecată arată că, în anul 2007, debitorul a încheiat cu BCR un contract de credit în euro, dobânda fiind fixă pentru primele 12 luni, în cuantum de 7.4%. Ulterior acestei perioade, dobânda devine variabilă și este formată din marja fixă de 1.5% la care se adaugă dobânda de referință (un indice intern) stabilită în mod netransparent de către bancă.

Ajungând la concluzia că dobânda de referință reprezintă o clauză abuzivă, instanța de judecată întreabă Curtea de Justiție a Uniunii Europene care ar trebui să fie dobânda aplicabilă contractului de credit după primele 12 luni. Curtea de Apel Cluj subliniază practica neunitară din țara noastră, raportându-se inclusiv la deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Cu alte cuvinte, Curtea de Apel Cluj întreabă CJUE cum ar trebui să arate dobânda din contractul de credit după primele 12 luni, variantele fiind următoarele:

Varianta 1: Dobânda va fi formată din marja fixă de 1.5% la care se adaugă (pe toată perioada contractuală) indicele de referință EURIBOR

Varianta 2: Prin eliminarea dobânzii de referință netransparente, dobânda după primele 12 luni va rămâne fixă, în cuantum de 1.5%.

Varianta 3: După primele 12 luni, va continua să se aplice rata dobânzii fixe din primul an, adică 7.4%

Varianta 4: Părțile sunt trimise la negociere.

De asemenea, în cazul în care Curtea de Justiție a Uniunii Europene nu este de acord cu niciuna dintre aceste variante, Curtea de Apel Cluj întreabă care ar fi alta solutie posibila pentru a asigura o protecție eficientă consumatorului împotriva clauzelor abuzive.

Această speță ar putea avea impact nu doar asupra împrumutaților de la BCR care au încheiat un contract de credit înainte de anul 2010, ci și asupra debitorilor OTP, Bancpost (actualmente Eurobank / Banca Transilvania), Piraeus Bank (actualmente First Bank) etc. Iată întrebările formulate de Curtea de Apel Cluj și transmise Curții de Justiție a Uniunii Europene:

1. Art.6 al.1 din Directiva 93/13/CEE trebuie interpretat în sensul că, subsecvent constatării caracterului abuziv al unei clauze care defineşte mecanismul de stabilire al ratei dobânzii variabile după formula „marjă fixă şi o dobânda de referintă practicata de banca ale cărei criterii nu sunt transparente” într-un contract de credit cu dobanda fixa limitată la primul an si variabilă ulterior, conform formulei menţionate, permite instanţei naţionale să adapteze contractul prin stabilirea unui mod de calcul al dobânzii variabile in functie de indicatori de referinţă transparenti (LIBOR/EURIBOR) şi de marja fixa a băncii, pornind de la datele de fapt ale contractului de credit, pentru a asigura o protecţie mai bună consumatorului?

2. Dacă răspunsul la această întrebare este negativ, art.6 al.1 din Directiva 93/13/CEE trebuie interpretat în sensul că, subsecvent constatării caracterului abuziv al unei clauze precum cea menţionată anterior, permite instanţei naţionale, pe cale jurisprudenţială, să stabilească o dobândă fixă, prin raportare la marja fixă stabilită pentru al doilea an de derulare a contractului sau la dobânda fixă din primul an?

3. Dacă răspunsul la această întrebare este negativ, art.6 al.1 din Directiva 93/13/CEE şi principiul efectivităţii trebuie interpretate în sensul că, subsecvent constatării caracterului abuziv al unei clauze precum cea menţionată anterior, se opune ca instanţa naţională să trimită părţile la negocieri în vederea stabilirii noului nivel al dobânzii, fără stabilirea unor repere?

4. Dacă răspunsul la această întrebare este negativ, care ar fi posibilele remedii pentru asigurarea protecţiei consumatorului, care să fie în acord cu prevederile art.6 al.1 din Directiva 93/13/CEE?

Document Sesizare CA Cluj catre CJUE dosar 379/1285/2017