x

Dosarul #RaiffeisenLeaks. Curtea de Apel Bucuresti demonstreaza culpa Raiffeisen.

Extrase din motivarea redactata de judecatorii Curtii de Apel in dosarul #raiffeisenleaks:

Curtea consideră că Ordinul nr. 837/20.10.2017 a fost motivat corespunzător .

Curtea apreciază că Ordinul nr. 837/20.10.2017 emis de ANPC a fost motivat în detaliu și conține toate elementele de fapt și de drept care au determinat luarea măsurii de încetare a practicilor incorecte împotriva reclamantei, detaliind rezultatul controlului, punctul de vedere al reclamantei și motivele pentru care măsura încetării este proporțională și adecvată pentru atingerea scopului urmărit de lege.

Curtea apreciază că există concordanță între măsurile dispuse prin Ordinul nr. 837/20.10.2017 și cele prevăzute în Procesul-verbal nr. xxxxxxx/10.10.2017.

Curtea observă că, atât prin Ordinul nr. 837/20.10.2017, cât și prin Procesul-verbal nr. xxxxxxx/10.10.2017, ANPC a dispus măsura încetării practicilor comerciale incorecte, în condițiile art. 13 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 363/2007. În continuare, prin ambele acte administrative ANPC a sancționat reclamanta cu amendă de 50.000 lei, în condițiile art. 15 din Legea nr. 363/2007.

În ce privește concretizarea în practică a măsurii de încetare a practicilor comerciale incorecte, ANPC a arătat că aceasta constă în aducerea contractelor la momentul anterior practicii incorecte, incluziv prin emiterea unui nou grafic de rambursare, cu condițiile contractuale de la momentul semnării acestora. De asemenea, ANPC a obligat reclamanta la restituirea către consumatorii prejudiciați a sumelor percepute cu titlu de diferență de dobândă majorată.

Lipsa informării reprezintă premisa de la care ANPC a plecat în motivarea deciziei sale, arătând că, în ipoteza unei informări corecte și complete, consumatorii nu ar fi luat decizia de a contracta. Ar fi fost absurd ca măsura încetării practicilor comerciale incorecte luată de ANPC să fie concretizată în obligația practică a Raiffeisen Bank S.A. de a informa consumatorii, de vreme ce ANPC a solicitat aducerea contractelor la condițiile contractuale inițiale.

Curtea apreciază că ANPC a sancționat pe reclamantă în limita competențelor stabilite prin art. 13 din Legea nr. 363/2007 .

Curtea apreciază că reclamanta nu a informat consumatorii la momentul acordării contractelor de credit.

Art. 48 din Legea nr. 296/2004 prevede obligația profesionistului de informa consumatorul despre riscurile la care sunt supuși prin folosirea normală sau previzibilă a bunurilor.

Regulamentul BNR nr. 3/2007 privind limitarea riscului de credit la creditele destinate persoanelor fizice impune băncii obligația informării fiecărui client în parte cu privire la posibilitatea majorării sumelor pe care le va datora în temeiul contractului de credit, majorare determinată de:

  • materializarea riscului valutar sau a celui de rată a dobânzii (în cazul în care acestea se produc în defavoarea împrumutaților) sau
  • creșterea costului creditului provenind din comisioane și alte cheltuieli privind administrarea creditului prevăzute în contract.

Directiva 2008/48/CE prevede la pct. 19 obligația generală în sarcina creditorului de a-i indica consumatorului, în etapa precontractuală, anumite informații. Această informare a consumatorului, încă din etapa publicității, are o importanță esențială: contribuie la transparența contractului în sensul că permite consumatorului să compare ofertele de creditare, iar pe de altă parte, permite consumatorului să aprecieze întinderea obligației sale, respectiv impactul economic al contractării creditului. Astfel, potrivit pct. 19 din Directivă, pentru a putea lua decizii în deplină cunoștință de cauză, consumatorii ar trebui să primească, înaintea încheierii contractului de credit, informații adecvate, pe care consumatorul le poate lua cu el și reflecta asupra lor, cu privire la condițiile și costul creditului, precum și la obligațiile care le revin.

Obligațiile de consiliere și avertizare sunt reprezentate de îndatorirea profesionistului de a atrage atenția consumatorilor la momentul acordării creditelor asupra pericolelor și riscurilor operațiunii. Aceste obligații includ obligația de informare, fiind mai complexe și vizând inclusiv sfătuirea, orientarea și îndrumarea potențialului contractant în legătură cu oportunitatea încheierii unui anumit contract.

După cum rezultă din pliantele publicitare ale reclamantei, produsele de creditare în franci elvețieni erau promovate de către reclamantă ca fiind sigure, cu risc valutar mai mic decât valutele EUR sau USD, ca produse mai ieftine și care asigurau accesarea unei sume mai mari de bani.

În timp ce consumatorilor li se vindeau, aparent, produse sigure, revalorizarea CHF era nu numai previzibilă, dar așteptată de specialiștii de pe plan european și mondial. Aceste informații nu erau la îndemâna consumatorilor, dar erau cunoscute și speculate de investitori și profesioniști precum reclamanta din această cauză.

Curtea consideră că reclamanta a încălcat dispozițiile legale imperative care se referă la obligația de a pune pe piață produse sigure și de a informa consumatorii corect și complet asupra avantajelor și dezavantajelor acestora. Toate aceste încălcări au avut drept efect încheierea unor contracte de credit prejudiciabile, pe care consumatorii nu le-ar fi încheiat dacă banca și-ar fi respectat obligațiile legale și i-ar fi avertizat în mod corespunzător asupra riscului valutar asumat raportat la moneda CHF și asupra prețului final al creditelor (dobânda). Astfel, la momentul achiziționării acestor credite, consumatorii nu numai că nu au fost protejați de riscul valutar, dar nici nu au avut cunoștință despre dimensiunea obligațiilor asumate prin aceste contracte (dobânzile contractuale datorate).

HOTĂRĂȘTE Respinge cererea formulată de reclamanta Raiffeisen Bank SA......

Sursa: Hotarare 

 

Despre #raiffeisenleaks...

În iulie 2017 apăreau în spațiul public o serie de documente interne atribuite băncii Raiffeisen, în ceea ce avea să devină scandalul #RaiffeisenLeaks. Potrivit documentelor interne cu privire la creditele acordate în perioada 2006-2008, Banca:

1) după nici 2 luni de la acordarea creditelor, plănuia majorarea dobânzilor, fără a se raporta la condițiile pieței financiare. Mai mult, încă de la acordarea împrumutului și fără a informa clientul, banca seta în sistemul informatic viitoarea dobândă majorată unilateral.

2) își instruia angajații cum să explice majorarea unilaterală a ratei dobânzii.

3) a primit încă din 2004 o directivă dinspre Banca Națională pentru a transparentiza dobânzile, însă Raiffeisen nu a ținut cont de instrucțiunile BNR.

4) în faza de aprobare a creditării în franci elvețieni din România, în mod convenabil, analiza evoluția cursului de schimb leu-chf strict pentru perioada 2003-2006. Convenabil pentru că aceasta a fost perioada mai stabilă a cursului de schimb leu-chf. În același timp, Raiffeisen analiza evoluția dobânzilor pe o perioadă de 6 ani. 

5) se angaja să contacteze toți clienții cu credite în franci elvețieni dacă cursul de schimb LEU-CHF ar fi urcat cu 15%, în vederea propunerii unei oferte de conversie. Cu toate acestea, Banca nu a întreprins absolut niciun demers până în anul 2016, atunci când cursul de schimb crescuse cu peste 100%.

În baza acestor documente, Grupul Clienților cu Credite în CHF (GCCC) s-a adresat Guvernului României și Administrației Prezidențiale pentru a lua măsurile legale care se impuneau conform atribuțiilor stabilite prin lege. Ambele instituții au redirecționat sesizarea către Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor (ANPC).

Drept consecință, ANPC a emis Procesul-Verbal nr. 0765202/10.10.2017 prin care constata încălcarea de către Raiffeisen Bank a Legii 363/2007 privind practicile comerciale incorecte. Pentru ca procesul-verbal să aibă efect asupra întregului portofoliu de credite, ANPC a fost nevoită să emită Ordinul nr. 837/20.10.2017 semnat de către președintele Bogdan Pandelică.

La acel moment, Ziarul BURSA decreta: ANPC declanșează Revoluția Bancară. În baza Ordinului, Raiffeisen Bank a fost sancționată contravențional cu 50.000 lei și era obligată să refacă toate contractele în lei, euro și franci elvețieni, prin revenirea la dobânda de la momentul acordării împrumutului.

După cum era de așteptat, Raiffeisen Bank a contestat în instanță atât Procesul-Verbal, cât și Ordinul. Mai mult decât atât, Raiffeisen a obținut în instanță suspendarea Ordinului nr. 837/20.10.2017 până la soluționarea pe fond a procesului.

Astfel, Raiffeisen a contestat Procesul-verbal 0765202/10.10.2017 la Judecătoria Sectorului 1 București (dosar nr. 34552/299/2017), iar Ordinul a fost atacat la Curtea de Apel București (dosar nr. 8763/2/2017):

Folosim cookies pentru o buna functionare a website-ului nostru.

De asemenea, folosim Google Analytics pentru monitorizare site.