Curtea de Justiție a Uniunii Europene a publicat hotărârea în cauza Oros C-269/19, în urma întrebărilor preliminare transmise de către Curtea de Apel Cluj-Napoca în dosarul nr.  379/1285/2017.

Situația de fapt

În anul 2007, debitorul a încheiat cu BCR un contract de credit în euro, dobânda fiind fixă pentru primele 12 luni, în cuantum de 7.4%. Ulterior acestei perioade, dobânda devine variabilă și este formată din marja fixă de 1.5% la care se adaugă dobânda de referință (un indice intern al băncii). Dobândă de referință se afișa la sediile băncii și putea fi modificată unilateral de către bancă în funcție de costurile de finanțare.

Întrebările Curții de Apel Cluj-Napoca către Curtea de Justiție a Uniunii Europene 

Ajungând la concluzia că dobânda de referință reprezintă o clauză abuzivă, instanța de judecată întreabă Curtea de Justiție a Uniunii Europene care ar trebui să fie dobânda aplicabilă contractului de credit după primele 12 luni. Curtea de Apel Cluj subliniază practica neunitară din țara noastră, raportându-se inclusiv la deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Cu alte cuvinte, Curtea de Apel Cluj întreabă CJUE cum ar trebui să arate dobânda din contractul de credit după primele 12 luni, variantele fiind următoarele:

Varianta 1: Dobânda va fi formată din marja fixă de 1.5% la care se adaugă (pe toată perioada contractuală) indicele de referință EURIBOR

Varianta 2: Prin eliminarea dobânzii de referință netransparente, dobânda după primele 12 luni va rămâne fixă, în cuantum de 1.5%.

Varianta 3: După primele 12 luni, va continua să se aplice rata dobânzii fixe din primul an, adică 7.4%

Varianta 4: Părțile sunt trimise la negociere.

Decizia Curții de Justiție a Uniunii Europene 

Prin raportare la situația de fapt prezentată anterior, CJUE arată că nimic nu se opune ca instanța din România să trimită părțile la negociere în privința stabilirii dobânzii aplicabile contractului de credit. Instanța are obligația de a stabili regulile negocierilor, în vederea atingerii unui echilibru real între drepturile și obligațiile părților (bancă și împrumutat).

Potrivit CJUE, instanța de judecată, după ce constată caracterul abuziv al clauzei de dobândă, nu are posibilitatea de a reformula respectiva clauză ori de a seta aleatoriu un alt nivel al ratei dobânzii. Așadar, părțile vor fi trimise la negociere doar în anumite situații, atunci când judecătorul consideră că nu are posibilitatea de a indica chiar el ce dobândă trebuie să rămână aplicabilă contractului de credit.

Decizia Curții de Justiție a Uniunii Europene vizează contractele de credit încheiate anterior anului 2010 cu bănci precum BCR, Bancpost (anumite tipuri de contracte), OTP (anumite tipuri de contracte), Piraeus Bank (actualmente First Bank), ING etc.

Opinia Credere 

Per ansamblu, soluția adoptată de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene este dezamăgitoare și va crea probleme de aplicare în practica judiciară, inclusiv din punct de vedere procedural.

Nu credem că această abordare va asigura restabilirea unui echilibru între bancă și împrumutat, din moment ce debitorul a inițiat un astfel de demers tocmai din cauza reticenței băncii de a ajunge la un consens. Iar Banca, pe de altă parte, va porni cu un avantaj în cadrul negocierilor, din moment ce are cunoștință despre faptul că instanța de judecată nu poate să seteze din pix nivelul dobânzii din contractul de credit.

Pornită din România, decizia CJUE în cauza Oros pare că se îndepărtează vădit de specificul situației existente în România la acest moment. Sperăm ca practica judiciară viitoare să ne contrazică și să ne surprindă într-un mod plăcut.